Sindromul de „ochi uscat” sau disfuncţionalitatea filmului lacrimal este patologia cea mai des întâlnită în oftamologie şi se manifestă adesea printr-o serie de simptome specifice, cele mai multe dintre ele afectând profund calitatea vieţii.

Cele mai des întâlnite sunt: senzaţia de uscăciune, mâncărime la nivel ocular, senzaţia de corp străin, de nisip în ochi, vedere înceţoşată, fluctuantă. Pacientul are o senzaţie neplacută la deschiderea ochilor, îl supără lumina (are o fotofobie moderată). „Cand lucrez la computer sau ma uit la televizor, mă înţeapă şi mă mănâncă ochii”. „Deseori am senzaţia de nisip în ochi”, „dimineaţa mă trezesc cu pleoapele lipite şi mi-e greu să deschid ochii” –  spun pacienţii cu ochi uscaţi.
Cauzele care duc la apariţia bolii „ochiului uscat” sunt: poluarea, modificări hormonale, vârsta, folosirea în exces a unor medicamente ca: antihistaminice orale, somnifere, antihipertensive (betablocante), medicaţia aparatului digestiv precum şi solicitarea vizuală crescută (privitul la televizor timp îndelungat sau folosirea excesivă a computerului).

Sindromul „ochiului uscat” afectează un număr semnificativ de persoane din toată lumea, determinând un serios impact asupra stării de sănătate a populaţiei. Conform studiului realizat de Schepens Eye Research Institute, în Statele Unite 6 milioane femei şi 3 milioane bărbaţi prezintă sindromul de „ ochi uscat” (moderat sau sever) şi 20-30 milioane prezintă forma uşoară a „ochiului uscat”.

 

12 iulie 2007