Bucuresti, 8 mai 2009

CONTEXT
Infectia cu HIV/SIDA este boala care a marcat deja generatii. In Romania, este in primul rand boala generatiei de copii nascuti intre 1987-1990.
Pentru persoanele infectate cu HIV, normalitatea existentei se masoara in numarul de virusuri HIV din organism. “Normal” inseamna a citi pe buletinele de analiza ca virusul nu poate fi gasit in sange (sub 50 copii virale pe ml de sange). Atunci, totul este bine, totul este posibil… Normal inseamna, asadar, …“nedectabil”!
DE CE NEDETECTABIL?
“Nedetectabil” este termenul care desemneaza ca nu exista niciun risc pentru pacient de a dezvolta infectii grave. “Nedetectabil” aduce persoanelor infectate cu HIV speranta, multa speranta – pentru ca lucrurile rele sunt departe. “Nedetectabil” inseamna ca incarcatura virala din sange si alte fluide este atat de mica, incat si contagiozitatea pentru cei din jur este minima. “Nedetectabil” inseamna ca boala exista doar undeva foarte adanc in corpul tau si ca gesturile si viata ta sunt ghidate de “normalitate”. Familie, cariera, hobby-uri, visuri, bucurie – toate sunt scrise in literele unui cuvant atat de tehnic: NEDECTABILITATE.
OBIECTIVE

Obiectivul terapiei HIV este de a incetini progresia afectiunii si aparitia evenimentelor care definesc sindromul imunodeficientei dobandite (SIDA).
Pentru atingerea acestor obiective terapeutice este nevoie de terapie antiretrovirala (ARV) care sa asigure scaderea concentratiei de virus si care sa fie capabila sa o mentina pentru o perioada de timp cat mai indelungata, sa previna mutatiile virale si dezvoltarea rezistentei la tratament.

In orice caz, pentru ca nicio terapie ARV nu distruge complet virusul, acesta se poate multiplica in continuare, ceea ce necesita schimbarea terapiei, obiectiv dificil in conditiile in care pacientii devin din ce in ce mai expusi unor numeroase experiente terapeutice.
De aceea, la pacientii intens tratati anterior, exista o urgenta nevoie de terapie ARV
eficienta care poate determina scaderea concentratiei de virus sub nivel detectabil, ceea ce inseamna reducerea riscului de a face complicatii. Aditional este nevoie de terapie ARV care sa poata imbunatati raspunsul imunologic, sa aiba o tolerabilitate buna, cu o schema terapeutica simpla, astfel incat sa stimuleze un nivel crescut de aderenta la tratament.
MONITORIZAREA
Exista diferite opinii privind "momentul potrivit" de a schimba tratamentul daca incarcatura virala creste. Unii medici recomanda schimbarea tratamentului imediat ce se observa o ridicare in nivelul incarcaturii virale. Altii recomanda monitorizarea pentru o perioada de timp a tendintei generale a incarcaturii virale inainte de a lua o decizie de schimbare a schemei. Schimbarea medicamentelor mai devreme decat era necesar poate implica epuizarea mai rapida a optiunilor de tratament. Dar schimbarea mai tarzie presupune riscul dezvoltarii rezistentei la unele medicamente. Acest fapt ar putea limita serios optiunile de tratament pe viitor. Schimbarile care pot fi facute regimului medicamentos depind de medicamentele utilizate curent, numarul de limfocite CD4 si starea generala de sanatate.
Medicamentele anti-HIV functioneaza cel mai bine cand sunt utilizate pentru prima data. Acesta este unul dinte motivele pentru care schimbarea schemei de tratament trebuie examinata cu atentie. O combinatie de medicamente anti-HIV care nu reprezinta primul sau al doilea tratament, este numit terapia de salvare. Acestea se mai numesc terapia de linia doi, trei sau de salvare.
Multe persoane isi incep terapia de salvare cu niveluri mult mai inalte ale incarcaturii virale decat atunci cand au inceput tratamentele precedente. Acest fapt pune mai multa presiune asupra functionarii noii scheme de tratament. Fiecare combinatie scade sansele de mentinere a unei incarcaturi virale scazute din cauza posibilitatii de dezvoltare a rezistentei la medicamente. Alegerea unui nou tratament ar trebui intotdeauna sa tina cont de cauza esuarii fostului tratament.